Comuna Corbu
Localitatea Corbu este situată în nord-estul județului Harghita, la granița dintre două
ținuturi istorice, Ținutul Giurgeului la vest și Ținutul Neamțului la est, graniță ce suporta
importante „mișcări” în perioadele de tristă amintire( austro-ungare), graniță ce ne-a influențat
viața din cele mai vechi timpuri, fiind considerați moldoveni, aparținători de județul Neamț până
la 1794, apoi ardeleni .
Suntem născuți aici, pe Valea Bistricioarei, la poalele Munților Bistriței în nord, Munții Giurgeului în sud, vegheați la nord-vest de Munții Călimani, iar în est de “Athosul românesc”, Ceahlăul. Peste cei “crescuți din pământ”(D.Cantemir) , băștinași, s-au “răsădit”alții și alții, de toate limbile , din toate zările și-n toate vremurile, vremuri ce nu au fost mereu liniștite. Cu toții au format o comunitate, care lucra din greu la despăduriri pentru a obține poieni pentru a se dezvolta.
Numele localității provine de la pădurile negre precum pana corbului, iar atestarea scrisă apare în anul 1770, cu numele de Poiana Korbului. Cimitirele sunt “arhiva ” localității , iar datele de pe pietrele funerare, dar și mormintele suprapuse confirmă o populare mult mai timpurie.
Localitatea s-a dezvoltat în cele două bazinete depresionare , Capu Corbului și Corbu, având un relief format din culmi montane (Pietrele Roșii- 1528 m, Țiblesul Mare- 1665m), cu vegetație bogată în păduri de brad , pășuni și fânețe. Clima este blândă, cu ierni domoale și veri moderate.
Vânatul, oieritul și lucrul la pădure au fost ocupații care asigurau existența. Treptat, s-au deschis poteci și drumuri care înlesneau legături cu alte zone, făcându-se schimburi de produse. Se ofereau lemne, vânat, piei de oaie în schimbul cerealelor, a pânzeturilor. Comerțul cu lemn s- a dezvoltat cu ajutorul plutăritului, realizându-se astfel transportul. Apar gaterele, apoi fabricile de prelucrare a lemnului. Activitățile umane s-au axat pe creșterea animalelor și exploatarea / prelucrarea lemnului.
Portul popular reflecta foarte bine priceperea și rafinamentul femeilor în confecționarea hainelor, a hainelor de lucru și a celor de mândrit (de sărbătoare). Lâna, cânepa și inul, apoi bumbacul și mătasea, care erau aduse de la târguri reprezentau materia primă folosită de harnicele gospodine. Pielea de oaie și de miel, cea de vânat, completau materialele folosite la realizarea îmbrăcămintei. Modelele, tehnicile de lucru, culorile se păstrau din generație în generație, cu strictețe, toate având un specific aparte, atât prin combinația culorilor, prin mărimea cusăturilor, cât și prin forma modelelor.
Trecutul nu a fost ușor, războaiele au lăsat urme profunde, vieți curmate, distrugeri materiale. Corbeanul s –a refugiat sau s-a ascuns în munți, s-a întors, s-a reorganizat, a reînceput munca și s-a dezvoltat.
Locuitorii comunei sunt credincioși. Până în anul 1800 au fost ortodocși, sub influența mănăstirilor din județul Neamț, apo greco-catolici, iar din anul 1948, din nou ortodocși. Cele trei biserici ortodoxe, clopotnița și biserica catolică sunt mărturii ale credinței. Prima biserică a fost ridicată din lemn, înainte de anul 1800, dar care a ars, construindu-se apoi alta pe locul actualei clopotnițe.
Comunitatea a susținut, în funcție de posibilități , biserica și școala. Prima școală este înființată în 1780, pe locul actualei grădinițe. Învățământul cunoaște o evoluție lentă, dar pozitivă. În anul 1990 se pun bazele liceului din Corbu, o necesitate în educarea tinerilor, dar și o valorificare a potențialului local. Cu cadre didactice implicate, cu o colaborare eficientă între direcțiune-cancelarie-clasă-părinți-administrație locală, valoarea liceului crește, fiind tot mai căutat de elevi și părinți. Rezultatele obținute la examene, la concursuri, diversele proiecte, numeroșii studenți poziționează școala corbeană pe locuri de frunte în județ.
Relieful prin formele lui semețe (Pietrele Roșii, Comarnic, Valea Corbului), cursurile de apă, calitatea pășunilor și a fânețelor, fondul cinegetic variat, vestigiile istorice(tranșee, cazemate), tradițiile și obiceiurile reprezintă potențialul agro-turistic al localității.