top of page

Comuna Corbu

Localitatea Corbu este situată în nord-estul judeÈ›ului Harghita, la graniÈ›a dintre două
ținuturi istorice, Ținutul Giurgeului la vest și Ținutul Neamțului la est, graniță ce suporta
importante „miÈ™cări” în perioadele de tristă amintire( austro-ungare), graniță ce ne-a influenÈ›at
viaÈ›a din cele mai vechi timpuri, fiind consideraÈ›i moldoveni, aparÈ›inători de judeÈ›ul NeamÈ› până
la 1794, apoi ardeleni .

IMG_0197.JPG

Suntem născuÈ›i aici, pe Valea Bistricioarei, la poalele MunÈ›ilor BistriÈ›ei în nord, MunÈ›ii Giurgeului în sud, vegheaÈ›i la nord-vest de MunÈ›ii Călimani, iar în est de “Athosul românesc”, Ceahlăul. Peste cei “crescuÈ›i din pământ”(D.Cantemir) , băștinaÈ™i, s-au “răsădit”alÈ›ii È™i alÈ›ii, de toate limbile , din toate zările È™i-n toate vremurile, vremuri ce nu au fost mereu liniÈ™tite. Cu toÈ›ii au format o comunitate, care lucra din greu la despăduriri pentru a obÈ›ine poieni pentru a se dezvolta.

​

Numele localității provine de la pădurile negre precum pana corbului, iar atestarea scrisă apare în anul 1770, cu numele de Poiana Korbului. Cimitirele sunt “arhiva ” localității , iar datele de pe pietrele funerare, dar È™i mormintele suprapuse confirmă o populare mult mai timpurie.

Localitatea s-a dezvoltat în cele două bazinete depresionare , Capu Corbului È™i Corbu, având un relief format din culmi montane (Pietrele RoÈ™ii- 1528 m, Èšiblesul Mare- 1665m), cu vegetaÈ›ie bogată în păduri de brad , pășuni È™i fâneÈ›e. Clima este blândă, cu ierni domoale È™i veri moderate.

​

Vânatul, oieritul È™i lucrul la pădure au fost ocupaÈ›ii care asigurau existenÈ›a. Treptat, s-au deschis poteci È™i drumuri care  înlesneau legături cu alte zone, făcându-se schimburi de produse. Se ofereau lemne, vânat, piei de oaie în schimbul cerealelor, a pânzeturilor. ComerÈ›ul cu lemn s- a dezvoltat cu ajutorul plutăritului, realizându-se astfel transportul. Apar gaterele, apoi fabricile de prelucrare a lemnului. Activitățile umane s-au axat pe creÈ™terea animalelor È™i exploatarea / prelucrarea lemnului.


Portul popular reflecta foarte bine priceperea È™i rafinamentul femeilor în confecÈ›ionarea hainelor, a hainelor de lucru È™i a celor de mândrit (de sărbătoare). Lâna, cânepa È™i inul, apoi bumbacul È™i mătasea, care erau aduse de la târguri reprezentau materia primă folosită de harnicele gospodine. Pielea de oaie È™i de miel, cea de vânat, completau materialele folosite la realizarea îmbrăcămintei. Modelele, tehnicile de lucru, culorile se păstrau din generaÈ›ie în generaÈ›ie, cu stricteÈ›e, toate având un specific aparte, atât prin combinaÈ›ia culorilor, prin mărimea cusăturilor, cât È™i prin forma modelelor.

​

Trecutul nu a fost uÈ™or, războaiele au lăsat urme profunde, vieÈ›i curmate, distrugeri materiale. Corbeanul s –a refugiat sau s-a ascuns în munÈ›i, s-a întors, s-a reorganizat, a reînceput munca È™i s-a dezvoltat.
Locuitorii comunei sunt credincioÈ™i. Până în anul 1800 au fost ortodocÈ™i, sub influenÈ›a mănăstirilor din judeÈ›ul NeamÈ›, apo greco-catolici, iar din anul 1948, din nou ortodocÈ™i. Cele trei biserici ortodoxe, clopotniÈ›a È™i biserica catolică sunt mărturii ale credinÈ›ei. Prima biserică a fost ridicată din lemn, înainte de anul 1800, dar care a ars, construindu-se apoi alta pe locul actualei clopotniÈ›e.

​

IMG_0194.JPG

Comunitatea a susÈ›inut, în funcÈ›ie de posibilități , biserica È™i È™coala. Prima È™coală este înfiinÈ›ată în 1780, pe locul actualei grădiniÈ›e. Învățământul cunoaÈ™te o evoluÈ›ie lentă, dar pozitivă. În anul 1990 se pun bazele liceului din Corbu, o necesitate în educarea tinerilor, dar È™i o valorificare a potenÈ›ialului local. Cu cadre didactice implicate, cu o colaborare eficientă între direcÈ›iune-cancelarie-clasă-părinÈ›i-administraÈ›ie locală, valoarea liceului creÈ™te, fiind tot mai căutat de elevi È™i părinÈ›i. Rezultatele obÈ›inute la examene, la concursuri, diversele proiecte, numeroÈ™ii studenÈ›i poziÈ›ionează È™coala corbeană pe locuri de frunte în judeÈ›.

​

Relieful prin formele lui semeÈ›e (Pietrele RoÈ™ii, Comarnic, Valea Corbului), cursurile de apă, calitatea pășunilor È™i a fâneÈ›elor, fondul cinegetic variat, vestigiile istorice(tranÈ™ee, cazemate), tradiÈ›iile È™i obiceiurile reprezintă potenÈ›ialul agro-turistic al localității.

bottom of page